Cum ar fi ca toate necazurile tale sa dispara cat ai clipi?

Cum ar fi sa nu mai ai nimic de reprosat celor de langa tine? Si cum ar fi ca toate sa mearga ca pe roate? Nu cred ca ar fi minunat. Nu tiu de ce. Poate pentru ca la un moment dat tot ar interveni plictiseala si parca te-ai urca pe pereti de atata bine. Mi se pare ca ar fi ca relatia aia dintre doi oameni plina de dulcegarii, care oarecum face greata celor din jur. La un moment dat tot trebuie sa te atinga greata si pe tine. Sau ar fi ca atunci cand nu ai un job.

Este la inceput asa de bine ca nu te mai trezesti dimineata zi de zi, nu te mai stresezi cu problemele de acolo si chiar ai timp de concedii si pentru tine. Dar oare cat poti sa activezi asa? Pana la urma banii tot se termina si uite asa nu mai poti pleca in niciun concediu. Deci... Pana la urma tot ajungi sa iti doresti sa te duci la un serviciu. Asa ca eu sunt multumita de faptul ca am un job la care ma stresez si care ma trezeste in fiecare dimineata la ora 6. Imi place ca mereu sunt in priza pentru ca am deadline-uri care trebuie respectate. Imi place ca plec de acasa. Imi place ca firma mea de externalizare salarizare are grija sa ma tina in priza mereu si mereu, indiferent daca afara ploua sau e soare, ninge sau e canicula.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu